Le poți mulţumi multora pentru că sunt alături de tine, dar nu
le poți mulțumi tuturor pentru cunoaștere. Oamenii buni sunt oameni buni și atât. Ajungi greu la ei și nu îți mai vine să pleci. Oamenii buni se găsesc greu, ca un ac în carul cu fân. Dar știi că la un moment dat o să îi întâlnești și o sa mergi pe drumul tău alaturi de ei. Ei îți dau forță să mergi mai departe, să cunoști, să vezi, să simți.
Mă bucur că fac asta deja(sper). Nu prea mă așteptam la o astfel de șansă, dar timpul le rezolvă pe toate. Am avut noroc, noroc pe care uneori sau foarte des gândesc că mi-l fac eu. Noroc ce mă inspiră să merg mai departe și să nu gust amărăciunea zilelor, ci să selectez doar ceea ce îmi place, dulcele frumos al unei zile ușor rutinizate. Ei îți dau forță să mergi mai departe, să cunoști, să vezi, să simți.
Am învățat că lumea nu e roz sau întunecată, ci e așa cum o vrei să o vezi. Așa cum te fac oamenii din jurul tău să o vezi. Ai grijă cu cine te împrietenești, să îți spun cum trăiești.
Dar de oamenii buni tot dai pentru că de acolo ai de învățat. Cineva spunea că omul deștept învață din experiențele altora, poate chiar așa e. Tu înveți de la alții nu numai prin asta, ci înveți prin ei, prin calități, defecte, prin întrebări și răspunsuri.
Mulțumesc vouă că m-ați schimbat în bine! :)

