Căutarea de sine, de tine, de alții

Trebuie să cauți, să știi unde să cauți, să știi cum să cauți și cu ce scop să cauți. Căutarea  poate fi uneori o activitate anevioasă însă ea devine favorabilă prin consecințele pe care le are. Degeaba aștepți să îți cadă bucăți de aur din neant. E ca și cum ai avea trup, dar ești lipsit de însuflețire. Cel mai important e să te găsești pe tine, libertatea ta -care nu înseamnă condamnarea altora- identitatea ta. Unul dintre profesorii faini mereu zicea că pentru a cuceri lumea, trebui să te fii cucerit pe tine înainte. Viața la asta se rezumă. La căutarea de lucruri care să te împlinească și să te bucure. Nu căuta un lucru care nu îți place, ci caută ceea ce te atrage, necunoscutul din jurul tău, viul din lucrurile simple.

Căutarea e într-adevăr un proces îndelungat, dar necesar. Fără căutare, nu cunoști, iar fără cunoaștere nu ești împlinit moral... poate doar atunci când nu mai poți ieși din starea de confort pe care ți-ai creat-o și totuși îți place unde ai ajuns. Ar trebui să nu te mulțumești cu puțin, ci să încerci să treci peste obstacole și să iei în considerare rezultatele ulterioare.


Caută-te pe tine, caută-i pe alții și ține-ți conștiința trează. Fără ea nu știi unde să privești și ce să selectezi și te pierzi în lume. Singura soluție e să îți găsești calea, iar dacă nu o găsești trebuie să știi să o construiești.