Nu mai treci tu prin viața, viața trece prin tine. Nu mai știi cum e să fii liber, să inspiri, să te oprești doar la a privi. Esti un mecanic al propriului tău program. Uiți să traiesti, uiti să te bucuri, să zâmbești. Uiți să simți, să privești spre lumină. Lumina e ceea ce îți vindecă rănile din interior, îți mângâie dezamăgirile și îți dă culoare. Mai știm ce înseamnă ea? O vedem doar negativ, o lumină întunecoasă, poluată și săracă. O lumină săracă în spirit. O lumină fără substanță. Nu mai vedem lucrurile simple. Suntem niște programatori ai propriei noastre vieți, înlănțuiți într-o gândire analitică de suprafață și căutăm să renaștem prin ea. Viața e ușoară, dar o complicăm la fiecare pas.
Asta gândim… dar lumina e ca un culoar, tot ce trebuie să faci e să o privești mai adânc. Vezi ce văd eu? e lumina din tine, materializată.
P.S: Nu uita un lucru… Să Fii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu