Rememorare

Sesiune, sesiune. Despre asta e vorba. Cărți peste cărți, ore petrecute la sala de lectură, alte ore petrecute în fața pdf-urilor. Nu mă ajută cu nimic dacă îmi pozez cursurile răspândite pe pat. Mai mult mă stresează (da, am 220 de hârtioanțe la MCS, fără nicio glumă). Cărți, cărți, cărți. Mă așez la biroul din cameră și încep să citesc de zor… până când îmi scot o altă hârtie dintr-un suport și dau de:

Îmi aduc aminte de Gaudeamusul din 2014 care a fost mai palpitant ca niciodată...pentru că am avut ce vedea ( și da, am văzut inclusiv prețurile genial de mari) și pentru că m-a tentat ideaa să merg de 2 ori în 3 zile. Am ajuns fix la 19:15 în ultima zi -singură- aproape de momentul căderii „cortinei”.

            Am avut  o senzație mult prea faină. Ce emoții te copleșesc când  vezi atâtea cărți oriunde te uiți, ce oameni, câââți oameni.. Târgul le aduna pe toate și facea un tot care impresiona prin frumusețea cadrului, o fotografie de moment, care nu extrăgea fericirea, ci o surprindea în cele mai pure ipostaze ale sale. Aceasta era. Emoția. Ea definea viul cărților. Nu găseam sentiment mai plăcut să vezi că oamenii încă mai cumpără cărți, se identifică cu ele, trăiesc prin ele. Marea de oameni nu era doar o gloată a „ciberneticii literare”, ci era frumoasă prin cultura palpabilă.

Gaudeamusul pare un târg de cărți ca oricare altul, dar realitatea e altfel.  El adună sufletele la un loc, le unește și le armonizează. Le face să cânte la unison prin plăcerea de a citi.

Culori prin povești, povești în culori, toate te atrag ca un magnet și te îndeamnă să simți energia cărților… câtă grandoare, câtă lumină prin litere și prin zgomot. Un zgomot liniștitor.

Aș fi vrut să am o oglindă. Să îmi văd strălucirea din ochi, care nu era a mea, le aparținea lor.

Gata! Mă duc să învăț! :D